- Să-l sun pe Nelu? Barca noastră alunecă încet pe canalul îngust, străjuit de-o parte şi de alta de întinderi nesfârsite de stuf. Din loc in loc, câte un plaur mai răsărit, se întinde de-a curmezişul, vrând parcă să ne blocheze calea spre satul ascuns în inima băltii. Ţinta noastra de azi - Pădurea Letea, un loc despre care am auzit multe, un loc ca din povesti, un loc în care, chiar şi nefirescul îşi are legile lui. Se zice că numai aici stejarii seculari sunt legati între ei prin liane cătărătoare, iar marea dunelor de nisip dinlăuntrul pădurii sunt casă primitoare a ultimei herghelii de cai sălbatici. Îmi las gândurile să se împrăstie, căutand din priviri deasupra împaratiei de stuf. Îmi astâmpâr frenezia aşteptarilor şi emoţia momentului şi mă uit întrebator la Dan, spunându-i din ochi că nu ştiu despre ce vorbeşte şi că mă las pe deplin în grija lui. Fiind cumva de-al locului, ştie el mai bine decât oricine, ce şi cum, şi cu ce se mănâncă. - Păi
