Ecofotografie

Munții Perșani, la numai o aruncătură de băț de Brașov, rămân mereu în umbra mai vestitelor surate Bucegi, Piatra Craiului sau Făgăraș. Aflați oarecum între aceste falnice masive, munții Perșani sunt uitați pe nedrept și, chiar din goana mașinii, nu rareori rămâi surprins de frumusețile ce se întrevăd de-o parte sau de alta a șoselei. Pădurea Bogata de pe drumul Sighișorii, poienile și pâlcurile de pădure de la Perșani pe drumul Făgărașului, casele risipite pe dealuri ale Poienii Mărului – pitorescul sat nu departe de Zărnești sunt doar cîteva din reperele ce sigur ți-au făcut cu ochiul în perigrinările tale spre crestele cele mai înalte. Toamna aceasta am ales să mă opresc la o scurtă explorare într-unul din satele răspândite de-a lungul și de-a latul munților Perșani. Răsfoind internetul și căutând evident spectaculosul, am ales ca prim popas Racoșul. Un sat ce ascunde o mică rezervație naturală ... cu coloane de bazalt, cu un mic lac “de smarald” și culmea-culmilor ... un vulca

Am ajuns la apa înghețată înotând în pulverul de zăpadă ce căzuse din plin în ajun. La fiecare pas, covorul de omăt lua preț de o secundă forma trupului meu, lăsând parcă inscripții de foc în mantia albă. Eram parcă pe un tărâm interzis și mă strecuram cu greu printre ramuri și mlădițe tinere ce se ițeau grămadă din zăpadă, înfipte precum niște tentacule în calea mea. Privirea îmi zbura în toate direcțiile - atent să înregistrez detalii cât de mici, iar urechiile-mi stăteau ciulite - căutând sunete cristaline în tumultul apei ce se rostogolea la picioarele mele. Eram un mic suflet al pădurii venit la adăpat, grăbit a-mi umple căușul palmelor cu limpezimea apei de izvor. Sorb cu nesaț, potolindu-mi setea și o amețeală plăcută îmi inundă trupul, îmbătându-mă. Privirea-mi rămâne ațintită înspre micile broboane ce stau încă lipite - într-un desen neștiut - între încrețiturile palmei. O pânză fină ca de păianjen, o multitudine de steluțe fragile, statui efemere ce reflectă măreț