Ecofotografie

  Sfârșit de an în Făgăraș … acolo unde muntele știe să vorbească în lumină. 21-Dec-2025 / Mții.Făgăraș / Valea Topologului – Refugiul Scara – Vârful Scara Am profitat de lipsa zăpezii – abia de pe la 1600 m în sus se așternuse, timid, albul iernii – și am ajuns și în acest weekend la munte. Tot două zile, de data aceasta cu pașii îndreptați spre creasta principală a Făgărașului. Refugiul Scara ne-a fost gazdă peste noapte, iar plimbările prin măreția Făgărașilor au fost, fără îndoială, cel mai frumos dar la final de an. Un an în care am tot bântuit munții României, iar acum, iată, la ceas de iarnă , o tură de vis . Accesul a fost pe sud, urmând Valea Topologului pe un drum forestier de aproape 30 km. Ne-am lăsat mașinile la limita pădurii de brazi, destul de sus, acolo unde primul indicator întâlnit ne-a arătat sec: Refugiul Scara – 3 ore . Drumul până sus nici nu l-am simțit. Poate pentru că vârfurile Boia (2342 m) și Ciortea (2427 m), scăldate într-un alb orbitor, străluceau...

  Munții Făgăraș – Lipitoarea Ciocanului (zona Piscul Negru ) 13-Dec-2025 Weekendul acesta ne-am lăsat pașii purtați acolo unde liniștea e deplină și muntele își spune poveștile fără grabă. Am pornit din Transfăgărășan, nu departe de cabana Piscul Negru, lăsând în urmă lacul Vidraru golit de ape – un binecunoscut loc, acum cu un aer aproape ireal . Urcarea a început pe valea unui pârâu, cu pași atenți din bolovan în bolovan, ocolind pe cât posibil pojghițele subțiri de gheață . Prin pădurea desfrunzită am înaintat pas cu pas , într-un urcuș lent și constant. La un moment dat, copacii s-au rărit  și am ieșit în golul alpin, la o stână părăsită, prăbușită sub greutatea anilor și a iernilor. O scurtă pauză de readunare și api u rmătorul obiectiv: muchia. Am atins-o cu răbdare, croindu-ne urme în albul neatins al zăpezii. Senin total, fără pic de vânt, soare cu dinți și zăpadă pufoasă, care se rupea sub pași, făcând acel sunet inconfundabil de iarnă adevărată. Ne-am bătut urmel...

  Prin ceață și chiciură ... pe Nebunul Mare Ieri am fost pe Vârful Nebunul Mare (1472 m), un vârf discret și tăcut din Munții Grohotiș. Ca de fiecare dată, frica de DN1 și aglomerația constantă de pe Valea Prahovei ne-au făcut să alegem varianta Măneciu – Cheia și posibilitățile de plimbare din zonă. Pentru start am ales forestierul de pe Valea Carpenului, urmat de poteca de TAF ce urcă lin pe o culme domoală, bine împădurită. Nicio grabă, nicio presiune. Doar liniștea pădurii care ne-a ținut companie până sus, în timp ce urcarea se făcea… pe nesimțite. Am depănat povești din toate direcțiile posibile: fotografie, conspirații mondiale, proiecte de ture viitoare, echipament de munte — genul de discuții care fac kilometrii să dispară și te apropie pe nesimțite de ținta zilei. La marginea pădurii  am dat peste  o stână părăsită,  cam  răvășită  ce-i drept ...  probabil nelocuită sezonul acesta. Am intrat din curiozitate: locul de foc, rafturile unde cân...