Îmbătați-vă cu miresme divine!
Cei de aici le zic „odăi”. Cel mai adesea eu le zic „sălașuri”. Și, vrând totuși să mă corectez, de fiecare dată stau bine să mă gândesc, până îmi vine în minte denumirea micilor adăposturi pe care le vezi răspândite pe colinele ce mărginesc așezările din Culoarul Rucăr-Bran. Încropite din te-miri-ce, dar totuși bine înfipte pe pantele abrupte - acum pline de fân înflorit, odăile brănenilor îmi bucură mereu ochiul văzându-le înșirate oriunde e un cât de mic ochi de pășune, până sus în stâncărie. Dau mult farmec locului și întregesc peisajul de aici, dealtfel un imens caroiaj de garduri de bârne, poteci și drumuri de car, odăi și tot felul de alte adăposturi, pâlcuri de pădure și stâncării, izvoare și pâraie bine ascunse în vâlcele pline de urzici și frunze de brusture. Ia-ți inima în dinți și pornește de cu zori să străbați acest tărâm desprins parcă dintr-un alt veac și vei avea timp berechet să guști câte puțin din farmecele ce te așteaptă la