Ecofotografie

Ap ăi sus-sus-sus la Maramu ’, adică tocmai acolo unde se agață harta în cui și la nici o aruncătură de băț de vecinii noștri ucrainieni, o vale răscolitor de frumoasă se conturează printre culmile împădurite. O vale întortocheată, mărginită când de culmi domoale, când de stâncării, o vale ce-și face loc printre zeci de picioare de munte ce se întretaie fără vreo direcție prea clară. Apa Vaserului și-a făcut cu greu loc într-un adevărat puzzle de coline și poieni, o cale ce-a ademenit de-a lungul vremii popor de pretutindeni. Pe la anul 1700 zică-se, coloniștii germani au pătruns primii în pădurile virgine de aici și au condus pe apa Vaserului primii bușteni, dând tonul viitoarelor exploatări forestiere. Plutăritul s-a întins netulburat de-a lungul veacurilor, însă progresul tehnic al secolului XX și-a lăsat și aici amprenta sa cu o minunată pagină de istorie. Pe la 1930, trăgând vagoanele încărcate cu lemne, și-a făcut apariția în Valea Vaserului prima locomotivă cu aburi. Pufăin

Nici mai mult si nici mai putin de 700 de ani neintrerupt … aurul a fost scos din maruntaiele Muntilor Tibles! 700 de ani neintrerupt … filoanele aurifere de aici au chemat oameni de pretutindeni pentru a face istoria acestor locuri. Au fost niscai neamuri germanice, iar mai apoi istoria spune ca in aceste locuri s-au pripasit ceva polonezi si slovaci. Imperiul Austro-Ungar a adus legea printre cautatorii de aur si aventurierii locului, punand bazele primelor exploatari aurifere. Pe vremea comunistilor forfota vaii s-a amplificat, iar celor de aici nu le ajungeau 3 schimburi si 7 zile din 7 pentru mineritul ce zica-se era desfasurat in regim intensiv in labirintul de galerii cladit in inima muntelui. Vremurile acelea sunt insa demult apuse … iar acum timpul sta cocotat undeva deasupra Vaii Baiutului si pare-se ca nu prea vrea sa pogoare prea curand pentru a reinvia o traditie acum uitata. Acum Baiutul e un amalgam de ziduri prabusite, mine dezafectate, utilaje abandonate si case