Munții Făgăraș – Lipitoarea Ciocanului

-

 

Munții Făgăraș – Lipitoarea Ciocanului (zona Piscul Negru)

13-Dec-2025

Weekendul acesta ne-am lăsat pașii purtați acolo unde liniștea e deplină și muntele își spune poveștile fără grabă. Am pornit din Transfăgărășan, nu departe de cabana Piscul Negru, lăsând în urmă lacul Vidraru golit de ape – un binecunoscut loc, acum cu un aer aproape ireal.



Urcarea a început pe valea unui pârâu, cu pași atenți din bolovan în bolovan, ocolind pe cât posibil pojghițele subțiri de gheață. Prin pădurea desfrunzită am înaintat pas cu pas, într-un urcuș lent și constant. La un moment dat, copacii s-au rărit  și am ieșit în golul alpin, la o stână părăsită, prăbușită sub greutatea anilor și a iernilor.



O scurtă pauză de readunare și api următorul obiectiv: muchia. Am atins-o cu răbdare, croindu-ne urme în albul neatins al zăpezii. Senin total, fără pic de vânt, soare cu dinți și zăpadă pufoasă, care se rupea sub pași, făcând acel sunet inconfundabil de iarnă adevărată.

Ne-am bătut urmele până sus pe muchie, iar sus… spectacolul.
În dreapta, trapezul binecunoscut Moldoveanu–Viștea.
În față, Arpașul și tancul semeț al Vânătorii lui Buteanu.
În stânga, peste vale, Lespezi, Colțul Călțunului și o fărâmă din Negoiu.


O pleiadă de vârfuri ni se deschidea în față, fiecare îmbrăcat în albul curat al iernii. Pășeam într-un amfiteatru uriaș, desenând în zăpadă urme clare, fragile, sortite să reziste doar până la primul viscol.
Soarele cobora încet spre muchia abia schițată a Coziei, iar lumina ne-a prins sus, schimbându-se treptat: de la galben cald, la roșiatic, apoi la un albastru adânc. La final a rămas doar cerul înstelat și liniștea aceea care te face, fără să-ți dai seama, să taci.




.

Seara ne-a găsit la stâna din Lipitoarea Ciocanului, cu corturile ridicate și timpul curgând în ritmul bine știut: cină caldă, ceai, povești și amintiri din alte ture.
Genul de seară care îți rămâne în suflet mult după ce ai coborât din munte.





Munții Făgăraș nu se parcurg. Se trăiesc!

Și o frântură din cele de am găsit aici ... mă grăbesc să vă aduc și vouă!






Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Matterhorn-ul României

-
Imagine
Mărețul vîrf al Alpilor – Matterhornul - este arhicunoscut în lumea întreagă! Silueta sa inconfundabilă, crestele ascuțite ce se avântă îndrăzneţ spre înaltul cerului, formează unul din cele mai frumoase vârfuri din lume. Dacă nu ai apucat să-l vezi loco – cum s-ar spune în carne și oase – este imposibil să nu-i știi profilul piramidal aflat pe mai toate ambalajele produselor de larg consum “Made in Schwitzerland”!  Transpunerea lui în peisajul carpatin se numește Colțul Bălăceni și nu ai cum să nu-i remarci prezența impunătoare când, urcând pe Valea Sâmbetei, o apuci în sus spre creasta Făgărașului. Falnic și maiestuos, silueta sa se detașează în dantelăria de stânci, pajiști, abrupturi spectaculoase, grohotișuri și mici colțuri de pădure. Un amalgam ce dă farmec întregului, un vârf ce te îmbie să-l cucerești, să-I explorezi … să-l admiri!
Citiți mai multe

Muntele Mare - Rezervația Scărița-Belioara

-
Imagine
  "Perla" Muntelui-Mare: Scăriţa-Belioara! Un masiv de calcar ce se ridică brusc dintre f â netele si cr â mpeiele de p ă dure ce se intind cam pretutindeni pe dealurile prelungi ale Apusenilor. Un abrupt s pectaculos intesat de țancuri, vâlcele, brâne si creste ascuțite … c â teva ingrediente suficient de atractive pentru a nu l ă sa nicicum de-o parte asemenea ispit ă ! Acum ceva ani, aflat cocotat pe dealurile Bedeleului, undeva pe cealalt ă parte a Ariesului, am privit cu jind la st â ncile albe ce se profilau in zare. Amator de noi descoperiri, am intrebat in st â nga si-n dreapta si asa am auzit c ă acele st â nci le afli doar dac ă lasi Ariesul si te bagi in sus pe apa Pos ă gii. Zis si facut! Iata-ma-s! Dupa c ă tunul Belioara, valea se inchide brusc cu un perete calcaros, iar de aici cararile se strecoar ă printre st â ncile albe mai mult pe ocolite decat pieptis. Odat ă ce le-ai trecut, sus pe coama te int â mpina Sesul Craiului, un platou ale c ă ...
Citiți mai multe

Munții Rodnei nu sunt doar munți

-
Imagine
Munții Rodnei și turismul nevăzut Munții Rodnei nu se lasă cuceriți prin hărți, nici prin trasee bifate cu creionul pe o broșură turistică. Ei se deschid doar celor care aleg pasul lent, privirea atentă și răbdarea de a aștepta ca frumusețea să se arate singură. Este un turism nevăzut, care nu ține de statistici și nici de fotografiile ce umplu rețelele sociale, ci de tăcerile pe care le savurezi în umbra unei creste, de apa rece sorbită direct dintr-un izvor, de pasul cadențat ce urmează poteca ce se pierde în creastă, de poveștile care se nasc între străini adunați întâmplător sub același acoperiș. Munții Rodnei sunt un loc unde turismul se face cu sufletul. Aici, frumusețea nu ți se dă pe tavă: trebuie s-o cauți cu răbdare, să o accepți cu smerenie și să o primești ca pe un dar ascuns. Iar acest dar este făcut din drumuri lungi, din imprevizibil, din dorința de libertate. Doar așa călătoria devine un mozaic viu, o experiență pe care nicio hartă nu o poate planifica până la capăt. ...
Citiți mai multe