Abandon pe Culmea Tiganesti

2013/05

Oricum ai face, prin Bucegi n-ai cum sa te grabesti defel! N’are niciun sens! La fiecare pas, oriunde ti-ai indrepta privirea, gasesti ceva interesant si in niciun caz inima nu-ti da ghes sa te avanti mai departe! Parca ai vrea sa te opresti si sa gusti un pic mai pe’ndelete din acel amalgam “de soi” ce te’nconjoara.

De aici de sus le cam cuprinzi pe toate! Ti-arunci privirea spre vale si, dincolo de padurile cu poieni presarate ici-colo, stau rasfirate de-o parte satele branene, de cealalta oraselele prahovene. Le simti cum palpita, caci zgomotul lor surd ajunge pana hat sus, la tine pe creste.


Urci usor privirea, cautand ceva mai salbatic si dai de stancaria abruptului Bucegilor. Impresionant – e putin spus si stii bine ce vorbesti! Cautand sa-i dezlegi misterele, an de an te-au atras necararile lui spectaculoase. Aventura a fost intotdeauna la mare pret in cam fiecare tura, dar si rasplata eforturilor a fost pe masura de generoasa. Nimic nu se poate compara cu sentimentul de implinire si liniste de la finalul unei ture cat de mica, pe una din vaile de aici..

N-ai timp de visari, amintiri, istorii citite sau ascultate la vreun foc de tabara si-ti indrepti privirea mai p’aproape, ceva mai pe langa tine. Urmele pasilor tai se insira pe poteca inca umeda de la ploaia din ajun, iar la doar cativa centimetri in fata, cativa gandacei frumos colorati ti-au taiat calea, iesiti probabil sa se incalzeasca la soarele ce isi arunca timid razele printre nori. Calcand alaturi eviti delicat impactul si dai sa-ti continui plimbarea.


N-ai mult noroc insa, caci undeva nu departe, profilate pe o muchie ce-si pierde conturul in marea de nori, o ingramadire ciudata de stanci iti face cu ochiul indemnandu-te la o cercetare mai atenta. Parasesti poteca si te’ndrepti intr-acolo sperand la cine stie ce descoperire. Cautarea iti e rasplatita caci, privite dintr-un unghi numai de tine aflat si neaparat avand ochii putin mijiti, unul dintre bolovani se aseamana cu un cap uman – cei drept putin cam stramb si nefiresc. Sa fie un soldat, sa fie un strajer ... e ceva cu chipiu cu siguranta si iti notezi sa cauti explicatii mai largi acasa pe internet. Parca ai auzit ceva povesti cu poli energetici si porti stelare prin Bucegii astia si cu siguranta trebuie sa aprofundezi problema.

Lasi paranormalul undeva pe lista de asteptare si grabesti pasul incercand sa recuperezi din timpul pierdut la atat de desele opriri admirative. Dar n-ai niciun succes! Trei bolovani – parca inzestrati cu simt estetic – pozeaza pentru tine fix in poteca. Cele din jur completeaza perfect peisajul si aceiasi imbietoare chemare de popas iti inunda tot corpul, sugerandu-ti abandonul in fata maretiilor din jur.

Ridici rugator privirea spre cer si, cautand salvarea. De asta data te lasi prada jocului halucinant al norilor si zeci de alte figuri complicate iti defileaza acum prin fata ochilor. Neputincios si ametit iti cauti odihna lasandu-te in iarba, sperand sa iesi cumva din acest carusel parca nesfarsit. Cu siguranta Bucegii astia te-au prins deja in mrejele lor!






















Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Matterhorn-ul României

Muntele Mare - Rezervația Scărița-Belioara

Ultimii mesteri sticlari