Scurtătura scurtăturii: Pe Valea Rea ... spre Moldoveanu!



Ca să ajungi pe Moldoveanu, oricât ai fi de sportiv, din știința mea și din mos-străbuni cetire, e știut că tot îți trebuie cam 2 zile destul de pline și un efort  pe măsură.  Nu îți e la îndemână să dormi sub cerul liber și nici refugiile presărate ici-colo pe linia crestei nu iți aduc cine știe ce confort! Asa că pe lângă oboseala acumulată muncitorește, pe pantele ce te ridică până sus pe linia crestei, poti adăuga fără să greșești plusul de istoveală al kilogramelor din rucsacul cu cele de trebuință unui asemenea demers. Apă, mâncare, sac de dormit, un mic cort, cele de fotografiat, ceva de ploaie si haine pentru nopțile întotdeauna mai reci decât cele cu care ești obișnuit în oraș … așadar nici vorbă de parfumul unei ture ușoare spre cel mai înalt vârf al României.

Însă cu mintea mereu în căutarea de noi posibilități și în dorința de comprimare a tuturor destinațiilor – insolite sau nu - pe durata un weekend, am căutat pe blogurile de munte informații actualizate despre un vechi drum forestier ce intră adânc în încrengătura de muchii, creste și custuri făgărășene. Adunând astfel puțin de ici, puțin de colo, s-a conturat ideea unei scurte ture de weekend spre Moldoveanu, o tură ce va utiliza ca punct de plecare Stâna lui Burnei, capătul minunatului drum forestier prin Valea Rea. 

Dar cum ideile au timp berechet să se schimbe de la o zi la alta și funcție de poftele ce vin odată cu planificările inerente unei asemenea excursii, am considerat că cei 40 km de forestier si bucuria fără de margini la întâlnirea cu noile hârtoape “Made in Valea Rea” trebuie musai completată (citește compensată!) cu încă o zi “de creastă” – spre desfătare deplină și înțelegere mai exacta a locurilor de hoinăreala atinse. Asa ca dacă adaptând zicala “unde-i una – merg si două”, ne-am trezit nas în nas cu Făgărașul încă de vineri de dimineața, împachetați gata pentru 3 zile de plimbare unde-om vedea cu ochii!

Meniul acestor zile: bine-cunoscutele creste, lacurile alpine, cascadele, cerul înstelat - cum numai în Făgăraș vezi, apusurile în culori incredibile, apă de izvor ... un meniu pe care l-am degustat si din care ne-am înfruptat parcurgând alene circuitul Valea Rea – Șaua Viștea – Moldoveanu – Lacul Galbena. 








Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Matterhorn-ul României

Muntele Mare - Rezervația Scărița-Belioara

Ultimii mesteri sticlari