Despre esență ... în spiritul Brâncuși
Muntele mă trage de fiecare dată spre el. Îi urmez potecile în căutarea frumuseților simple, a liniștii - care nu prea se poate spune în cuvinte - și a acelor detalii mărunte care știu să se facă văzute doar când încetinești. Cu privirea atentă la fiecare pas, descopăr din când în când câte o piatră care pare că mă așteaptă. Mă opresc, o ridic, o cântăresc o clipă în palmă și o așez în rucsac, ca pe o mică amintire fără cuvinte.
Anul acesta este
despre Brâncuși. Despre esență. Despre forme simple care spun tot.
Așa că astăzi, din pietrele adunate fără
grabă și fără vreun plan anume, inspirat poate de anul Brâncuși,
mi-am clădit un mic
mozaic. Lumina și gravitația
au decis în locul meu și am
fost acolo, apăsând pe declanșatorul
aparatului foto. Nu este aceiași perfecțiune ca cea creată în atelier de marele Brâncuși, este
doar despre clipa aceea scurtă ... în care totul se leagă mai ușor.
Găsiți aici o
fărâmă de Bucegi, un pic din Crai, ceva din Rodna, spărturi de Retezat ... și
evident Făgărașul. Am imortalizat azi o bucurie mică. Dar suficientă cât să o
port cu mine și de aici înainte.











Comentarii
Trimiteți un comentariu