Despre esență ... în spiritul Brâncuși

Muntele mă trage de fiecare dată spre el. Îi urmez potecile în căutarea frumuseților simple, a liniștii - care nu prea se poate spune în cuvinte - și a acelor detalii mărunte care știu să se facă văzute doar când încetinești. Cu privirea atentă la fiecare pas, descopăr din când în când câte o piatră care pare că mă așteaptă. Mă opresc, o ridic, o cântăresc o clipă în palmă și o așez în rucsac, ca pe o mică amintire fără cuvinte.

Anul acesta este despre Brâncuși. Despre esență. Despre forme simple care spun tot.

Așa că astăzi, din pietrele adunate fără grabă și fără vreun plan anume, inspirat poate de anul Brâncuși, mi-am clădit un mic mozaic. Lumina și gravitația au decis în locul meu și am fost acolo, apăsând pe declanșatorul aparatului foto. Nu este aceiași perfecțiune ca cea creată în atelier de marele Brâncuși, este doar despre clipa aceea scurtă ... în care totul se leagă mai ușor.

Găsiți aici o fărâmă de Bucegi, un pic din Crai, ceva din Rodna, spărturi de Retezat ... și evident Făgărașul. Am imortalizat azi o bucurie mică. Dar suficientă cât să o port cu mine și de aici înainte.


<< Mâț pătat  >>


<< La pândă>>


<<  Ochi de vultur >>


<<  Echilibru >>


<< Cântatul cocoșilor >>

<<  Zbor >>

<< Pe hotar  >>

<< Sfinx fragil No.1  >>

<< Sfinx fragil No.2  >>

<< Între lumi No.1  >>


<< Între lumi No.2  >>






Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Matterhorn-ul României

Muntele Mare - Rezervația Scărița-Belioara

Munții Rodnei nu sunt doar munți