Muntii Rarau - Un scurt periplu la Pietrele Doamnei

Pe undeva prin mijlocul satului te desparti de clipocitul vesel al apelor Bistritei si apuci drumul ce duce pe deal in sus, spre padure.

Sunt ceva kilometri de strabatut, dar o plimbare prin padurea de foioase e oricand plin de farmec. Drumul nu-i rau si, doar cand si cand, cate-o masina mai tulbura pacea locului.

Poienile pline de fan inflorit iti cam fac cu ochiul si parca-parca te-ai opri sa te lasi imbatat de parfumul neasemuit. Te opresti insa numai o clipa si privesti roata'n jur. Iti umpli plamanii cu aerul inmiresmat, oftezi necajit gandindu-te la zilele gri - parca din ce in ce mai multe - ce le pierzi cu treburi diverse prin mult-prea aglomeratul Bucuresti si, plin de elan, iti continui inaintarea spre culmea ce inca nu se vede nicicum.

Efortul nu-i mare si ai timp sa savurezi pe'ndelete frumusetea plaiurilor. Stii bine ca un pic mai sus, o cetate de piatra te asteapta sa-i deschizi portile.

Legenda locului spune ca pe aici pe undeva, prin noianul de stanci si bolovani, undeva adanc ingropate, stau ascunse bogatii din vremea lui Rares Voda.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Matterhorn-ul României

Muntele Mare - Rezervația Scărița-Belioara

Ultimii mesteri sticlari