Fãrã sevalet ... prin poienile Lisei

Nu pot sa spun ca am cochetat vreodata serios cu pictura. Incercari au fost si ... o alta arta vizuala m-a subjugat, tinandu-ma de-a lungul anilor departe de penel si sevalet. Am fost fascinat mereu de aparatul de fotografiat si mai apoi de chimia ce mi se dezvaluia in lumina rosiatica a laboratorului foto. Dar s-asa, incercarile de a transpune pe hartie fotografica imaginile inchise in mica cutiuta neagra au ramas undeva in urma, tehnologia digitala facandu-si loc in acelasi mod cum aparatul foto a inlocuit penelul artistilor de odinioara.

Asadar e o distanta cam mare de la artistii scolii de la Barbizon s-ale lor sevalete raspandite peste tot prin Padurea Fontainebleau si artistii zilelor noastre.  Mijloacele omului modern, tehnologiile tot mai aproape de viata de zi cu zi au schimbat din temelii nu numai mijloacele de exprimare ale artistilor, dar tind sa schimbe radical si perceptiile noastre, ale privitorilor.

M-am gandit sa-mi incerc puterile in acest domeniu, iar cautarile mele au inceput prin poienile de la poalele Fagarasului. Intr-o frumoasa zi de mai, inarmat cu zoom-ul, cu SRL-eul de gat si cu gandul la computerul d'acasa, Photoshop si ale sale filtre care mai de care, m-am inscris si eu in acest curent, incercand sa transform digital elementele din jurul meu.

Rezultatul e mai jos ... dar acum, vazand rezultatul stau si ma intreb daca'i asta fotografie sau daca-i altceva! Oare merita... sau e numai un mijloc propriu de relaxare. Nu prin hoinareala, in cautare de subiecte fotografice, ci in fata computerului butonand cu gandurile la foste si viitoare hoinareli.



PS.
O postare mai veche, in culori de toamna si in aceiasi idee, puteti viziona aici.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Matterhorn-ul României

Muntele Mare - Rezervația Scărița-Belioara

Ultimii mesteri sticlari