Scaldatoarea oilor (leacuri de raie)














La prima vedere, adunarea de pe islazul satului aducea mai mult a sarbatoare populara. Dar behaitul strident al oilor, latratul necontenit al cainilor si agitatia din jurul unor tarcuri aflate undeva pe-o ridicatura, m-au facut sa fiu mai atent. M-am apropiat, cu multa bagare de seama la caini, incercand sa prind cate ceva din spectacolul ce se desfasura in fata mea.

Doua tarcuri, o sumdenie de oi, un fel de sant, plin pe jumatate cu o apa murdara si cativa oameni ce imping de zor oile spre acest sant. Pe rand, fiecare oaie este aruncata in santul ingust si cu siguranta nu-i lucru tocmai usor. Oile se proptesc incapatanate la marginea santului, dar ciobanul o salta un pic si-o arunca pe data. Trei metri mai incolo, adica undeva pe la jumatatea santului, un baiet, cu o bata despicata in "V", impinge capetele oilor itite din apa murdara. Cica sa nu scape niciun gram de lana neudat.

N-am descifrat din prima rostul celor ce se petreceau acolo. Stateam cu gura deschisa privind ritualul pana cand un baci mai vorbaret m-a lamurit:
- D'apai mai copile, nu stii ca la plecarea spre munte ii musai imbaierea la oi. Le curatam si noi de spurcaciuni! Sa tie pan' la toamna, cand le-om baga iara la imbaiat in otrava asta!

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Matterhorn-ul României

Muntele Mare - Rezervația Scărița-Belioara

Ultimii mesteri sticlari